Boli reumatice Osteoporoza

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza, care literar înseamnă „oase fragile", este o boală în care densitatea şi calitatea osului sunt reduse. Pe măsură ce creşte fragilitatea şi porozitatea oaselor, riscul de fractură creşte cu mult. Pierderea de os apare silenţios şi progresiv. De obicei, nu există simptome până la apariţia primei fracturi.
Fracturile de fragilitate, adică acele fracturi asociate cu osteoporoza, apar cel mai frecvent la nivelul pumnului, şoldului şi coloanei vertebrale. Pe termen scurt, fracturile vertebrale (numite şi „tasări" vertebrale) pot produce durere intensă şi pot duce uneori la pierderea progresivă a mobilităţii şi la incapacitatea de a efectua activităţile zilnice. Pot duce la scădere în înălţime şi la apariţia cifozei (cocoaşa vârstnicului). Fracturile de şold necesită aproape în toate cazurile rezolvare chirurgicală iar la o treime din pacienţi duc la pierderea capacităţii de autoîngrijire şi la transfer în centre de îngrijire speciale. Fracturile cauzate de osteoporoză la femeile peste 45 ani sunt responsabile de mai multe zile de spitalizare decât majoritatea altor boli, inclusiv cancerul de sân sau infarctul miocardic. Riscul exprimat pe tot restul vieţii pentru ca o femeie sau un bărbat să moară din cauza complicaţiilor unei fracturi de şold este similar cu cel de deces prin cancer de sân, respectiv de prostată.
Vestea bună este că testarea pentru osteoporoză este simplă, rapidă şi non-invazivă şi că există un număr de tratamente disponibile care pot reduce semnificativ riscul de fracturi vertebrale şi de fracturi nonvertebrale.

Cum apare osteoporoza?

Osul este format din ţesut viu, dinamic. De-a lungul întregii vieţi, ţesutul osos vechi este îndepărtat şi un nou os se formează. Anii critici pentru edificarea masei osoase sunt în timpul copilăriei şi adolescenţei. Atunci osul nou se formează mai repede decât este îndepărtat ţesutul osos vechi, astfel încât oasele devin mai groase şi mai dense. Acest model de formare continuă până spre 25 ani, când se atinge vârful (maximul) de masă osoasă. Deşi vârful de masă osoasă al unei persoane este determinat mai ales de factorii genetici (moştenirea ereditară de la părinţi), există şi alţi factori care influenţează dezvoltarea osului, cum ar fi nutriţia, activitatea fizică şi unele boli.
Pierderea de ţesut osos începe de obicei după vîrsta de 40 ani, când numai suntem capabili să înlocuim ţesutul osos la fel de repede cum îl pierdem. La femei, rata de pierdere de os creşte după menopauză, când producţia de estrogeni scade brusc şi osul numai beneficiază de efectele protective ale acestora. Bărbaţii suferă de asemenea de pe urma pierderii de ţesut osos, dar rata de pierdere este mai lentă decât la femei. În acest moment din viaţă, instituirea unor măsuri de prevenţie va ajuta la încetinirea ratei de pierdere de os şi va reduce riscul de a suferi fracturi osteoporotice.
Cel mai potrivit moment din viaţă pentru a asigura o sănătate de durată a osului este în tinereţe. Exerciţiul fizic şi o nutriţie adecvată, cu suficiente alimente bogate în calciu, alături de expunerea regulată la soare pentru a menţine producţia de vitamina D în organism, asigură edificarea osului puternic. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că nu putem contribui pozitiv la sănătatea osului şi mai târziu în cursul vieţii. Aceleaşi măsuri care fac osul puternic în tinereţe vor ajuta şi mai târziu. Pentru pacienţii diagnosticaţi cu osteoporoză există diverse tratamente care încetinesc rata de pierdere de ţesut osos.

Cât de frecventă este osteoporoza?

Una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi cu vârsta peste 50 ani vor suferi o fractură osteoporotică. Modificările hormonale care survin la menopauză reprezintă un motiv important de risc mai mare de fractură la femei comparativ cu bărbaţii.
Există un număr de alţi factori de risc asociaţi cu osteoporoza:
* O rudă apropiată diagnosticată cu osteoporoză
* Istoric familial de fracturi la traumatisme minore
* Căderi frecvente
* Fractură în antecedentele personale
* Repaus la pat prelungit
* Activitate fizică redusă
* Greutate corporală sub limite
* Pierdere în înălţime
* Oprirea ciclului menstrual pentru mai mult de 12 luni
* Dieta săracă în calciu şi vitamina D
* Aport mare de alcool
* Fumat
* Anumite medicaţii urmate timp îndelungat, precum corticosteroizii
* Varsta peste 60 ani
* Boli cronice ca anorexia nervosa, sindroame de malabsorbţie incluzând boala celiacă şi boala Crohn, boli cronice hepatice, hiperparatiroidism primar, post-transplant, insuficienţă renală cronică, hipertiroidism, sindrom Cushing, artrita
Osteoporoza este o problemă globală. Estimările actuale apreciază la 75 milioane numărul total de persoane afectate în Europa, Statele Unite şi Japonia. Această cifră este previzionată a se dubla în următorii 50 ani. Se estimează de asemenea că circa 225 milioane persoane din Europa, Statele Unite şi Japonia au masă osoasă joasă - aşa numita "osteopenie". Din cauza modificărilor demografice, cele mai mari creşteri în numărul persoanelor cu osteoporoză vor fi în Asia şi America Latină. Proiectia este că circa 50% din toate fracturile osteoporotice de şold în anul 2050 se vor produce în Asia.

Sunteţi la risc?

Dacă sunteţi îngrijorat(ă) că aţi putea fi la risc de a avea osteoporoză, acordaţi-vă un minut pentru a completa chestionarul de mai jos.

Ceea ce nu puteţi schimba - istoricul familial

1. A fost vreunul din părinţi diagnosticat cu osteoporoză sau a suferit vreo fractură după o cădere minoră (din picioare sau mai uşoară)?
2. A avut vreunul dintre părinţii dumneavoastră cifoză dorsală accentuată („ cocoaşă")
Factorii clinici personali
Aceştia sunt factori de risc ficşi cu care vă naşteţi sau nu-i puteţi modifica. Dar nu înseamnă că ar trebui ignoraţi. E important să-i evaluaţi în strategia de reducere a pierderii de masă osoasă.
3. Aveţi 40 ani sau mai mult?
4. Aţi suferit vreodată o fractură după un traumatism minor, ca adult?
5. Cădeţi frecvent (mai mult de odată în cursul ultimului an) sau aveţi o teamă de căderi pe considerentul că v-aţi putea accidenta?
6. După vârsta de 40 ani, aţi pierdut mai mult de 3 cm în înălţime?
7. Sunteţi subponderal(ă) ( este indicele d-voastră de masă corporală mai mic de 19kg/mp)? (vezi „cum să calculaţi indicele de masă corporală - IMC")
8. Aţi luat vreodată tablete de corticosteroid (cortizon, prednison, etc.) timp de peste 3 luni consecutiv (corticosteroizii sunt adesea recomandaţi pentru boli ca astmul, poliartrita reumatoidă şi unele boli inflamatorii) ?
9. Aţi fost diagnosticat(ă) vreodată cu poliartrită reumatoidă?
10. Aţi fost diagnosticat cu o tiroidă hiperreactivă sau cu paratiroide hiperreactive?
Pentru femei:
11. Pentru femei cu vârsta peste 45 ani: aţi intrat la menopauză înainte de 45 ani?
12. Vi s-a întrerupt vreodată ciclul menstrual pentru 12 luni consecutive sau mai mult (din alte cauze decât sarcina, menopauza sau histerectomia)?
13. V-au fost ovarele îndepărtate înainte de vârsta de 50 ani, fără terapie de substituţie hormonală?
Pentru bărbaţi:
14. Aţi suferit vreodată de impotenţă, lipsa libidoului sau alte simptome legate de nivele joase de testosteron?

Ceea ce puteţi schimba -factorii de stil de viaţă

Factori de risc modificabili care se datorează mai ales dietei sau stilului de viaţă.
15. Consumaţi cu regularitate alcool în exces (mai mult de 2 unităţi pe zi)? (vezi „ cum să-ţi estimezi consumul de alcool")
16. Fumaţi sau aţi fumat vreodată ţigarete?
17. Este durata activităţii fizice zilnice a d-voastră mai mică de 30 minute (munci casnice, grădinărit, mers pe jos, alergat etc.)?
18. Evitaţi să consumaţi sau sunteţi alergic la lapte sau produse lactate, fără să luaţi suplimente de calciu?
19. Petreceţi mai puţin de 10 minute pe zi afară din casă (cu părţi din corp expuse la soare), fără a lua suplimente de vitamina D?

Interpretarea rezultatelor:

Dacă aţi răspuns „da" la oricare dintre aceste întrebări nu înseamnă că aveţi osteoporoză. Răspunsurile pozitive înseamnă doar că aveţi factori clinici de risc dovediţi care pot favoriza osteoporoza şi fracturile.
Arătaţi acest test de risc unui medic care vă poate recomanda să efectuaţi un test de densitate minerală osoasă (DMO) şi care vă poate sfătui şi în privinţa atitudinii terapeutice, dacă este cazul.
Dacă nu aveţi sau aveţi foarte puţini factori de risc, ar trebui totuşi să discutaţi cu un medic şi să vă monitorizaţi riscul pe viitor. De asemenea, ar trebui să discutaţi despre osteoporoză cu familia şi prietenii şi să-i încurajaţi să facă testul.

Cum să calculaţi Indicele de Masă Corporală (IMC)

IMC este o măsură bazată pe înălţime şi greutate şi care se aplică atât femeilor cât şi bărbaţilor.
Categoriile IMC:
Subponderal = sub 18,5
Normoponderal = 18,5 - 24,9
Supraponderal = 25 - 29,9
Obez = 30 sau mai mult
Formula metrică pentru IMC
Formula metrică de calcul a IMC acceptă măsurătoarea greutăţii în kilograme şi a înălţimii în metri sau centimetri.
1 metru = 100cm. Metri² = metri X metri
IMC (kg/m²) = greutatea (kilograme)/ înălţimea (metri)²

Cum să vă estimaţi consumul de alcool

O unitate de alcool este echivalentă cu 10ml etanol pur, ingredientul chimic activ din băuturile alcoolice. Consumul excesiv de alcool creşte riscul de osteoporoză şi de fracturi.
Ca o estimare aproximativă - unităţi de alcool per pahar:
Bere sau cidru (4% alcool) 250ml= 1unitate
Vin (12,5% alcool) 80ml= 1unitate
Bauturi tari (40% alcool) 25ml= 1unitate

Importanţa diagnosticului precoce

Bărbaţii şi femeile peste 60 ani sunt la risc mai mare de a face osteoporoză decât persoanele tinere. Totuşi, este posibil să existe osteopenie (masă osoasă redusă) sau osteoporoză şi la vârste tinere. Deoarece osteoporoza nu dă semne şi simptome evidente cu excepţia fracturii care apare când osul este deja semnificativ afectat, este important să consultaţi doctorul în cazul în care aveţi factori de risc prezenţi.
Medicul va efectua o anamneză amănunţită care va include informaţii despre orice fractură recentă şi poate decide ca următorul pas să fie efectuarea unui test de evaluare a densităţii minerale osoase (DMO).
Sunt disponibile mai multe tipuri de teste pentru DMO, dar cel mai precis este DXA (absorbţiometria duală cu raze X). DXA utilizează radiaţie X de energie joasă capabilă să detecteze chiar şi procente mici de pierdere de masă osoasă. Se efectuează măsurători la nivelul coloanei vertebrale şi şoldului.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a definit o serie de valori-limită pentru osteoporoză. Valoarea de referinţă este dată de densitatea minerală osoasă normală la o femeie tânără în jurul vârstei de 25ani.
Osteoporoza este definită atunci când DMO a unei persoane este de peste 2,5 ori mai mică decât valoarea de referinţă. Osteopenia - scăderea masei osoase, dar nu atât de mult ca în osteoporoză - este diagnosticată atunci când DMO măsurată este între 1 şi 2,5 ori mai mică decât valoarea de referinţă de la adultul tânăr.
Dacă rezultatul testului DMO arată că aveţi osteopenie sau osteoporoză, nu înseamnă că automat veţi suferi o fractură. Există un număr de tratamente disponibile pe care medicul vi le poate prescrie şi care încetinesc rata pierderii de os şi ajută la prevenirea fracturilor. În plus, există modificări importante de alimentaţie şi stil de viaţă pe care le puteţi adopta şi care ajută la reducerea riscului de fractură.

Modificările stilului de viaţă

Odată ce osteoporoza sau osteopenia au fost diagnosticate, nu este posibil să fie complet oprit procesul de pierdere de masă osoasă, dar este posibil să fie încetinit semnificativ şi de asemenea să fie eliminaţi sau reduşi anumiţi factori care contribuie la progresul rapid a pierderii de os.
Exerciţiul fizic este important nu doar pentru sănătate în general, dar în particular el ajută la construirea de masă osoasă la tineri şi reduce pierderea de os la adulţi. Exerciţiul întăreşte musculatura, creşte flexibilitatea şi îmbunătăţeşte coordonarea şi echilibrul. Aceşti factori sunt importanţi în reducerea riscului de căderi.
Exerciţiul fizic portant (cu susţinerea greutăţii corpului) este de importanţă particulară pentru sănătatea sistemului osos. Acest tip de exerciţiu include plimbarea, alergatul, tenisul şi sporturile similare, aerobicul şi dansul. În termeni de sănătate a osului, veţi beneficia mai mult de activităţi cu impact înalt precum alergatul sau aerobicul, dar acestea pot să nu fie potrivite dacă suferiţi de alte boli,aveţi probleme cu articulaţiile sau aţi suferit deja o fractură. Antrenamentul de rezistenţă, numit şi de greutate sau de forţă este de asemenea util pentru musculatură şi ajută la menţinerea masei osoase. Discutaţi cu doctorul d-voastră pentru a afla care tip de exerciţiu este cel mai potrivit în funcţie de vârstă şi de starea de sănătate.
Atât calciul cât şi vitamina D sunt esenţiale pentru menţinerea sănătăţii osului. Pe măsură ce îmbătrânim absorbim calciul din alimente mai puţin eficient. Aceasta înseamnă că avem nevoie de un aport mai mare de calciu odată cu avansarea în vârstă.
Alimentele bogate în calciu includ lactate precum laptele, brânzeturile şi iaurtul; anumite vegetale (broccoli), peşte conservat întreg, cu oase (sardele), nuci (migdale şi nuci de Brazilia în particular) şi preparate din tofu. În plus, alimentele îmbogăţite în calciu - cel mai adesea sucuri de portocale şi cereale pentru micul dejun - sunt din ce în ce mai mult disponibile.
Aportul adecvat de vitamina D, care ajută la absorbţia calciului, este de asemenea important. Pentru majoritatea oamenilor, cantitatea de vitamina D sintetizată în piele prin expunere zilnică regulată la soare este suficientă. Totuşi sursele alimentare de vitamina D sunt relativ mai importante la persoanele care trăiesc în ţările nordice, în timpul iernii, pentru vârstnici şi pentru cei din instituţii de îngrijire sau care ies rareori din casă. Aportul zilnic recomandat de vitamina D se situează între 5 şi 15 micrograme pe zi, fiind mai mare pentru persoanele vârstnice. Sursele alimentare bogate în vitamina D includ peştele gras, precum somonul sau macroul, lactatele, margarina sau cerealele de mic dejun îmbogăţite în vitamina D, gălbenuşul de ou.
Pentru a menţine funcţia musculară şi masa osoasă, aportul suficient de proteine este de asemenea parte a unui regim sănătos. Sursele alimentare bogate în proteine includ carnea albă, peştele, laptele, fasolea şi tofu.
O serie de alţi factori vor conta de asemenea pentru sănătatea sistemului osos:
Oprirea fumatului - fumătorii pierd masă osoasă mai rapid decât nefumătorii
Consumul moderat de alcool - excesul de alcool este un factor de risc pentru osteoporoză
Menţinerea unei greutăţi corporale normale - slăbitul excesiv trebuie evitat.
Luaţi o măsură adiţională de reducere a riscului de fractură prin prevenirea căderilor în propria locuinţă. Reduceţi posibilitatea de derapaj pe podele, purtaţi pantofi sau papuci de casă potriviţi şi asiguraţi-vă că suprafeţele sunt sigure: covoarele ar trebui să aibă feţe rugoase, antiderapante. Instalaţi bare de susţinere în baie şi la toaletă şi asiguraţi-vă ca iluminarea electrică este adecvată. Este o idee bună să aveţi leduri de control la comutatoare, ajută foarte mult la aprecierea distanţelor şi detaliilor.

Tratamentul osteoporozei

Pe lângă modificările stilului de viaţă şi dietă, dacă osteoporoza este diagnosticată, medicii pot prescrie terapie medicamentoasă. Astăzi există un număr de opţiuni terapeutice eficiente care s-a demonstrat că acţionează rapid (în decurs de 1 an sau chiar mai repede) pentru menţinerea densităţii minerale osoase şi reducerea riscului de fractură. Este important ca alegerea tratamentului să fie dictată în primul rând de nevoile medicale specifice ale pacientului şi de stilul de viaţă al acestuia.
Tratamentele care sunt disponibile în prezent sunt: bifosfonaţii (alendronat, risedronat, ibandronat, zolendronat), calcitonina, raloxifenul, ranelatul de stronţiu si teriparatidul. Terapia de substituţie hormonală (TSH), deşi nespecifică pentru tratamentul osteoporozei, s-a demonstrat de asemenea că are un efect benefic pe os.
Suplimentele de calciu şi vitamina D sunt de asemenea prescrise în mod uzual, pentru a asigura aportul adecvat şi pentru a asigura eficacitatea maximă a terapiei medicamentoase. Aportul suficient de calciu, vitamina D şi proteine nu numai că ajută la prevenirea osteoporozei, ci este important în menţinerea densităţii minerale osoase şi funcţiei musculare la pacienţii diagnosticaţi cu osteoporoză. Suplimentele de calciu şi vitamina D sunt importante în special la persoanele cu risc mare de fractură.
Nutriţia şi factorii de stil de viaţă ca şi exerciţiul fizic joacă un rol important în prevenţia şi managementul osteoporozei. Prin îmbunătăţirea echilibrului, forţei musculare şi agilităţii, programele personalizate de exerciţii fizice pot de asemenea ajuta la prevenirea căderilor. Programe speciale de exerciţii, sub supraveghere profesională, pot ajuta la recuperarea şi ameliorarea durerii după o fractură.
Alte aspecte majore ale tratamentului sunt constituite de suportul psihologic şi emoţional, care poate fi realizat de către personal medical instruit sau în cadrul grupurilor de suport pentru pacienţii cu osteoporoză. Astfel de mijloace pot fi de mare ajutor în diminuarea sentimentelor de izolare şi depresiei experimentate de mulţi pacienţi cu osteoporoză severă. Ajutorul practic, precum sfaturi privind reducerea riscului de cădere, dispozitive ajutătoare precum cadre sau protectoare de şold şi tehnici de „mişcare sigură" în activităţile de zi cu zi (mers, urcare, treburi casnice, grădinărit) sunt deasemenea foarte importante.